Cercul

Trasase un cerc in jurul ei, in loc de fortareata. Inainte sa inchida totusi forma geometrica perfecta, alcatuita cu grija, avusese grija sa-l strecoare pe "el" repede inauntru.
Apoi, a avut grija de cercul care-i cuprindea. Numai pe el. Si pe ea. E sim

plu, nu?
A pazit pe urma granitele cercului cu strasnicie, gonind orice persoana care putea sa ii ameninte integritatea, si sa il necajeasca astfel pe el, singurul primit inauntru. Pe el, exceptia.

Foste legaturi, transformate in amicitii? Uitate, pus

e la colt. Ignorate pana la disipare. Nu se face, e urat.

Cunostiinte noi, din multitudinea de “ei” de pe lume? Nuuu, huoo... Minimul de bun simt, minimul de politeturi, maximul de raceala si maximul de atitudine respingatoare.

Prietenii vechi si simple cu diversi, a carui conduita putea parea dubioasa, datorita glumelor si vocabularului usor colorat? Nimic, la cosul de reciclare cu ele!
Iesiri in oras numai cu fete? Nuuu, acolo pot intra oameni in vorba, nu ne trebe!

Complimente? Din alta parte, dezgustatoare.
Zambete primite? Niciodata daruite.

Priviri? Mai bine i-ar fi plesnit retina.
Tot ce primea, fara raspuns.

Si mereu asa, pentru o vreme.

Acum, ca ramasese singura in cerc, se produsese o bresa pe unde celalalt iesise.
Prin bresa, oamenii incepusera sa-si faca loc, cu diverse pretext

e. Unii fara pretexte, numai cu texte. Unii, fara nimic, numai asa, de curiosi. Altii, dintr-o alta viata de demult, mai grijulii, stiind pe ce pamant sensibil calca.

Iar ea impinsese toata lumea afara. N-au decat sa ramana acolo.
Inauntru nici ea nu va intra, singura, asa, de capul ei zanatic.Afara nu va iesi, nici nu se pune problema.

Va sta numai in prag, de paza, pana ce urmele pasilor din interiorul cercului se vor fi vindecat.

Iar cercul va ramane cald, inauntru, va palpita incet si apasat. Pentru ca oricata lume ar face brese in el, cu voie sau fara, ea cercul nu-l va pata, nu-l va raci, nu-l va instraina si nu si-l va vinde.

La urma urmei, e tot ce conteaza.