joi, 25 februarie 2010

Nu te teme de un sfarsit!


Ana si Veronica au amandoua 24 de ani.

Intamplarea stupida face ca amandoua sa se afle in aceeasi situatie: ambele au iesit de curand din cate o relatie. Locuind singure, fiecare in apartamentul ei, golul resimtit in urma despartirii se resimte foarte acut. Ana este frumoasa si inteligenta, iar Veronica nu e nici ea mai prejos.

Pana aici, s-ar putea spune ca au destine foarte asemanatoare.


Corect? Gresit!


Caci am uitat sa mentionez un lucru: Ana e impacata cu ea, Veronica inca nu a ajuns sa se accepte in totalitate, iar de aici incolo vietile lor sunt cum nu se poate mai diferite. Ana a inteles ca singuratatea ei nu reprezinta dovada prostiei sau urateniei ei, si ca despartirea nu a facut-o mai putin valoroasa ca persoana sau ca femeie. Veronica, pe de alta parte se simte neatragatoare si neinteresanta.

Amintirile.

Ana a ales sa arunce toate lucrurile care ii aminteau de fosta relatie: felicitari, cadouri, urme ale existentei masculine lasate prin apartament (cate un gel de dus sau o pereche de slapi de casa nr 43).

Veronica inca mai pastreaza poza fostului ei partener pe noptiera. Doarme cu bluza pe care el a lasa-o din neglijenta in apartament si petrece ore in sir citind arhiva de pe messenger sau mesajele din telefon. “Te iubesc, ne vedem la 6” - e doar un exemplu de mesaj pe care ea il reciteste insetata, sperand ca, printr-un miracol, parcurgandu-l de sute de ori El se va intoarce ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Viata sociala.

Ana are multi prieteni. Iese frecvent in oras si se simte bine dansand sau facand mereu cunostiinta cu persoane noi, din care unele chiar i-au starnit interesul. Se poate concentra la munca ei, are randament si atrage ca un magnet priviri.

Veronica se simte singura, si evident ca, traind cu aceasta convingere, este intr-adevar singura pentru ca nu face nimic pentru a depasi impasul. Respinge involuntar toate personajele de sex masculin care se intersecteaza cu viata ei. Adevarul e ca nici ei nu se simt foarte atrasi de ea: cui ii place o femeie cu ochii in permanenta inrositi de plans, sau care emana disperare sau tristete?!


As putea continua la nesfarsit enumerand diferentele intre cele doua femei. Nu o voi face insa, pentru ca e clar viata careia este mai buna, cine va gasi mai repede o relatie.. dar stoop! Cine spune ca “o noua relatie” este calea cea mai buna pentru o viata satisfacatoare?


Chiar e nevoie de altcineva pentru a fi fericit? E oare bine sa te arunci cu capul inainte cand tu inca mai ai rani neinchise dupa ultima despartire? Crezi ca o noua poveste de iubire formata in perioada in care tu inca te gandesti la fostul, sau inca il visezi noaptea va da roade?


Am ascultat toata seara melodia lui Nek – Laura non c’e. Pentru cine nu o stie, o voi rezuma pe scurt: individul din melodie sufera ca un tampit dupa “o Laura”. Ea este cu altcineva, iar el, desi se afla fata in fata cu alta femeie, se gandeste inca la trecut. Iata si doua versuri care mi-au ridicat parul in cap: “Da solo non mi basto stai con me/
Solo e' strano che al suo posto ci sei te, ci sei te..”, cu alte cuvinte “Singur nu sunt nimic, stai cu mine/ Doar ca e ciudat ca in locul ei esti tu, esti tu”.


Cu alte cuvinte… exista oameni care se complac intr-o asa-zisa relatie doar din pura teama. Teama de amintiri, teama de singuratate, teama de ei insisi.


Cat de masochist poate fi un om? Uite, atat de masochist!!! Sa stai langa cineva doar pentru a nu fi singur, gandindu-te inca la fantomele trecute e o nebunie in stare pura. Sa stai alaturi de cineva care nu iti place, dar care te accepta asa cum esti, e o lipsa de scrupule la adresa ta, si la adresa persoanei pe care o chinui oferindu-i picaturi din tine, cand ea poate te vrea intreg/intreaga.


Despartirile sunt triste atunci cand nu ti le doresti, dar probabil ca sunt cea mai buna solutie atunci cand o relatie scartaie..


Viata unui om nu se termina dupa o despartire. Nu pot spune nici ca incepe dupa o despartire. Dar se continua!!! Se continua cu un mare plus de invataturi, cu un mare plus de experiente! E o continuare dificila in prima parte, dar maturizatoare si necesara evolutiei.


Daca inca stai sa scormonesti printre amintiri, gandeste-te daca merita sa plangi pe morminte goale!


Si acum gandeste-te cine preferi sa fii: Ana sau Veronica? Eu as paria oricand, cu ochii inchisi pe Ana. :)

Un comentariu:

Raluca spunea...

Intotdeauna am vrea sa fim Ana, dar de multe ori ne complacem cu Veronica. Poate din cauza ca e mai umana...

 
Din lumea celor care mai cuvanta... - Free Blogger Templates, Free Wordpress Themes - by Templates para novo blogger HD TV Watch Shows Online. Unblock through myspace proxy unblock, Songs by Christian Guitar Chords